FAKENEWS

1. Când a apărut dezinformarea?

Mulți ar spune că dezinformarea în masă s-a dezvoltat în mod concret, verificabil odată cu apariția internetului, acesta din urmă, fiind transformat în cel mai scurt timp, într-o unealtă importantă, dar și periculoasă de diseminare a știrilor false și nu numai. Scopul acestui fenomen este lesne de înțeles…a manipula, a dezechilibra opinii și a influența alegeri făcute.

Dex.ro. – DEZINFORMAREA = a informa în mod intenționat greșit – simplu și la obiect. Dar, dezinformarea îmbracă mai multe forme definitorii în funcție de context. Aceasta reprezintă o informație falsă sau înșelătoare, diseminată cu intenția de a induce eroare sau de a face rău. Poate fi furnizată sub forma conținutului audio-vizual sau internet și reprezintă difuzarea de știri voit false, cu scopul de a distorsiona unele informații reale , pentru a le face inutilizabile. Este o tehnică utilizată în diseminarea de informații generale voit eronate, urmărindu-se judecăți dorite de către dezinformatori.

Când dezinformarea este distribuită fără intenția de a manipula, aceasta se numește informație eronată. Dar, dacă scopul unei distribuiri este deliberat și îmbracă forma unei informări răuvoitoare, ce conține detalii personale, confidențiale etc., atunci aceasta se poate defini ca dezinformare intenționată ce urmărește un scop precis.

Există evoluții, trenduri în manipulare și dezinformare. Teoriile conspirației se adaptează în funcție de evoluția vremurilor, acestea accesând forme dintre cele mai diverse.

Specialiștii în fake news au mers, în identificarea primelor manifestări ale dezinformării și a urmărilor propagării de știri false, până în cele mai vechi timpuri.

S-a constatat că, indiferent de perioadă, fie ea antică sau medievală, fie perioada modernă timpurie, după inventarea tiparului în 1439…dezinformarea a existat având același scop până în zilele noastre. Acela de a manipula opinia publică, de a dezinforma și a obține validări opuse.

Concluzionând: dezinformarea a existat din cele mai vechi timpuri, doar modalitatea de propagare a fost și este în continuă evoluție. Acele informații care sunt prezentate ca fiind adevărate, dar distorsionate sau fabricate intenționat, îmbracă diverse forme, cum ar fi de știri false, de teorii ale conspirației, zvonuri ca fiind lucruri adevărate, toate ducând la un dezechilibru de opinie în masă care, din păcate este foarte greu de schimbat.

Urmările pot fi dezastruoase: de la cele mai mici schimbări de opinii, până la escaladări politice, la diseminare de panică într-o comunitate sau țară, și chiar degenerarea unor legături diplomatice etc..

O primă opinie formată pe baza unei informații primare false, furnizată cu toată convingerea, ulterior, este foarte greu de demonstrat că este creionată având la bază ceva neadevărat. Pentru evitarea unor astfel de situații recomandăm ca orice informație, orice știre, indiferent pe ce cale este diseminată să fie verificată din mai multe surse credibile. Vigilența face diferența!😊

2. Cum identificăm sursa credibilă?

Emițătorul este considerat SURSA de unde provine o informație, o știre. În perioada antică sau medievală, sursa, respectiv emițătorul, disemina informațiile false prin viu grai. La începuturile epocii presei scrise, sursa devenea scriptică în ziarele vremii, care nu erau multe. Ei bine, în ziua de azi, suntem copleșiți de surse, de emițători. Sarabanda amețitoare a căilor de propagare a unei știri sau informații, îngreunează cu siguranță verificarea și identificarea unei surse credibile.

Cum recunoaștem sursa credibilă? Recomandăm o analiză cu o abordare vigilentă în căutarea veridicității acesteia. Să căutăm în istoricul ei, despre reputația publicistică, despre editoriale regăsite în aceeași structură informațională și în alte surse ce au preluat respectivul titlu. Nu odată au fost situații ca un breaking news să fie de fapt un subiect, o știre ce-și avea data apariției, a întâmplării, cu multă vreme în urmă.

Mulți vor spune ca nu au timp pentru a sta să caute dacă sursa este de încredere, că nu au timp… Da, poate în vremurile de demult, cam înaintea apariției Împărătesei Cleopatra, care, se spunea că avea abilități native în a manipula și dezinforma. La acele vremuri ar fi trebuit să întrebi jumătate din populația unui castel, de la slujitori până la iscoadele împăratului, pentru a identifica, cu puțin noroc, adevărul. Atunci, da, era de înțeles că ar fi fost greu să verifici. Dar în zilele noastre, a verifica o sursă de informare, înseamnă două, trei click-uri pentru că întotdeauna …vigilența face diferența!😊

3. Cum identificăm o știre falsă?

Majoritatea dintre noi, dimineața la cafea, facem revista presei. Înainte de epoca digitală răsfoiam ziarele luate de la chioșcurile din colțul străzii. Desigur, luam mai multe publicații că oricum alte surse de informare la prima oră nu existau. Presa scrisă era la putere…jurnalismul se axa mult pe scriitură. Dar…singura modalitate să verifici o știre dacă era sau nu adevărată, cu puțin noroc, era să o regăsești în cele 3-5 publicații existente. Probabil că la acea vreme, înaintea digitalizării, era o provocare să analizezi o știre apărută în mai multe ziare. Clar, era o preocupare plăcută, căci pe baza analizei, aveai subiecte de dezbătut între colegi, când ajungeai la serviciu sau la cozi pentru alimentele cumpărate cu rația. Aveam timp să fim vigilenți și să facem diferența.

Azi, revista presei la cafeaua de dimineață… ce înseamnă? Scroll, citim doar titluri…și acelea dacă sunt SENZAȚIONAL, dacă sunt scrise cu roșu, și…dacă avem răbdare. Subiectele care ne atrag atenția sunt cele care în primul rând ne vizează pe noi înșine, de genul…s-au scumpit alimentele, pensiile se micșorează, nu mai primim majorări, sau…crima din X zonă, ce a făcut nu știu ce persona publică… Și mai interesant este, că la un simplu scroll, dacă ne pare interesant titlul, dăm mai departe link-ul la prietenii din listă. Fără o minimă informare, fără nicio suspiciune.

Deci…SENZAȚIONALUL se vinde și se propagă cu rapiditate. Acesta nu e mereu adevărat. Pentru asta trebuie sa îți activezi vigilența. Căci, nu de multe ori, un link transmis mai departe în lista de prieteni, poate fi o propagare de dezinformare sau de fraudă digitală. Astfel că recomandăm, înainte de a disemina o știre, activează-ți vigilența pentru a face diferența dintre fals și adevărat. Caută știrea în mai multe surse, verifică data emiterii știrii, a informației…s-ar putea să ai surpriza ca acel subiect să se fi întâmplat când încă nu erai născut, dar prezentat acum, ca fiindu-se întâmplat ieri. Autorii sunt și ei importanți. Ce-i drept, în epoca ante-digital, era mai simplu, pentru că în 3-5 ziare erau 5 autori, toți. Îi terminai la o cafea de parcurs, acum… la multitudinea de surse, ar fi bine să trecem la decaf, căci ar zice unii…”nu am timp să caut atâta”. A…desigur și verificarea imaginilor și a clipurilor este o variantă de verificare…avem instrumente digitale pentru a vedea dacă acestea sunt veridice. Iar, dacă spre sfârșitul ceștii de cafea mai suntem puțin atenți și la semne de manipulare, cum ar fi omisiunea unor informații importante, distorsionarea contextului sau o apreciere unică a unui punct de vedere ca fiind singurul cel corect…atunci chiar că îți vei da seama că vigilența face diferența!😊

4. Cum facem diferența între adevăr și zvon?

Granița dintre adevăr și neadevăr este foarte dificil de identificat în cadrul fenomenului de dezinformare. De multe ori un neadevăr, daca este livrat ca o informație credibilă, repetitiv distribuită în surse media și în mediul digital, devine un ”adevăr” de netăgăduit. Poate fi atât de bine prezentat, încât, dacă la un moment dat există cineva care îl contestă, cu argumente solide, acela devine suspicios.

Informațiile circulă cu o rapiditate amețitoare prin intermediul rețelelor sociale și al platformelor online, încât prima interacțiune cu ”acel adevăr”, va fi cea care este credibilă. Tot ceea ce vine din urmă argumentat concret, indiferent de cât de bine este demontat acel ”adevăr, neadevărat”, va fi foarte greu să schimbi opinia primară, percepția inițială.

Pentru acest lucru, înainte de a ne creiona o părere despre o știre, despre o informație, recomandăm o abordare critică și o verificare imediată , înainte de a crede, de a răspândi ”ce am aflat”.

Recomandăm câțiva pași importanți pe care să-i parcurgem pentru a reuși să facem diferența între realitate și zvon. Vigilența va face diferența, întotdeauna!

Verifică sursa informației, încercând să identifici autorul sau proveniența ei. Dacă este sursă anonimă, iată, primul semn de întrebare ce trebuie de luat în seamă. Iar, dacă informația nu e confirmată de instituții oficiale sau site-uri credibile, este cel mai probabil ca ”acea” realitate prezentată să fie doar un zvon.

Caută dovezi certe ce pot fi verificate (date, studii, documente oficiale). Zvonurile de obicei nu vin la pachet și cu dovezi clare sau afirmații concrete și susținute. Toate acestea trebuie să fie urmate de o căutare a ”informației de ultimă oră” și pe alte surse oficiale și credibile.

Vigilența percepției primare a unei informații, a unei știri, trebuie să treacă prin filtrul analizei, motivației din spatele acesteia. Un zvon răspândit cu intenția manipulării de sentimente, obține atenția și influența publică, prezentând clar lipsa dezvăluirii identității autorului.

Data și contextul unei publicații sunt criterii ce ne pot ajuta să identificam realitatea de zvon. Verificarea inițială a diseminării e importantă, precum si contextul prezentării. O știre scoasă din context, nu are nicio legătură cu o realitate absolută.

Încrederea în raționament și o logică primară sunt importante pentru a-ți stimula vigilența. Dacă la o analiză critică primară reușim să identificăm un zvon de adevăr, ei bine lucrurile se complică atunci când, zvonul construit pe niște paliere drepte, credibile, respectiv fapte, care pot fi crezute cu ușurință la prima percepție, scopul diseminării teoriilor conspirative , va fi atins cu ușurință. Recunoașterea unor astfel de ”teorii” poate fi dificilă, prezentarea lor fiind făcută logic și convingător, iar coincidențele își au locul.

Presupuneri sau speculații, explicații simple pentru situații complexe fără argumente concrete și verificabile din surse oficiale, ”secretul global” știut doar de un grup restrâns, utilizarea termenilor ambigui și argumente nesusținute științific, diseminarea fricii, dezechilibrul emiterii unor știri cu influență globală, atacurile asupra celor ce contestă, precum și refuzul corecturii/contradicțiilor și susținerea unor fapte ce nu pot fi demonstrate, toate acestea sunt semne pe care trebuie să le urmărim pentru a identifica și a ne feri de o teorie a conspirației.

Scepticismul și cercetarea informațiilor din surse de încredere, verificarea faptelor și o abordare critică sunt criteriile esențiale în a evita derapajul în capcana teoriilor conspirației. Vigilența face diferența!😊